Traditie si libertate

Descriere

Virgil Nemoianu: Intentionam sa alcatuiesc volumul de fata ca pe un fel de culegere (cat mai completa) a articolelor din ultimul deceniu al veacului trecut. Am constatat ca nu este posibil. Un anume numar de texte mi s-au parut banale sau irelevante. Pe altele pur si simplu nu le-am regasit (inclusiv interviuri). Nici nu mai vorbesc de anii ’80! Pe atunci scriam articole sau foiletoane de oarecare interes, prezentate oral la posturi de radio straine indreptate spre Romania: asa, de pilda, tin minte ca era unul (destul de critic) despre "Jurnalul de la Paltinis", indata dupa aparitia acelui document; nu l-am regasit, n-am pierdut speranta bazata pe cotrobairea prin propriile (labirintine) arhive. Anume recenzii de specialitate (destul de substantiale) nu-si gaseau locul in volum. In esenta, am socotit, dintr-un respect fata de un public imaginat, ca e nevoie de o anume coerenta si continuitate. Oricum, voiam ca volumul de fata sa prezinte o anume simetrie cu volumul Romania si liberalismele ei, publicat la Fundatia Culturala Romana.Cartea de fata este insa ceva mai "dura" sau asa mi se pare mie. Propria mea atitudine tradeaza o anume amaraciune, o anume ostilitate, nu fata de putinii cititori potentiali, cat mai ales fata de paturile intelectuale diriguitoare din Romania de dupa 1989, deci fata de oamenii in care imi puneam mari si zadarnice nadejdi.Se prea poate ca aceasta "dezamagire" a mea sa fie total eronata. In acest caz, ramane valabil barem spectrul imagistic inregistrat de la distanta cu sinceritate si cu atata precizie si abilitate de cat sunt capabil. Cum veti vedea, am impartit textele in sase capitole. Interviurile erau mai frecvente la inceput, treptat s-au rarit: si asta e un simptom. Unele texte (putine) sunt inedite, adica fie ca au aparut pana acum numai in engleza, fie ca nu au aparut deloc. Adesea am fost insidios interogat (prin viu grai sau in scris): ai avea curajul sa scrii aceste lucruri in America? Mormaiam un raspuns oarecare, in doi peri, caci nu-mi prea bateam capul cu aceste probleme. La re-lectura spre selectie si publicare, am constatat cu amuzament ca cele publicate in engleza, in America, sunt incomparabil mai raspicate si mai nemiloase decat cele trimise in romana, in Romania.Totusi, in ansamblu, cred si sper ca cititorii si cititoarele vor deslusi o anume moderatie si cumpatare, urmele unui echilibru calm pe care l-am cautat toata viata si pe care l-am gasit cel mai bine (socot) in Biblie si in clasicii greco-romani, iar printre scriitorii mai recenti in Leibniz si in Goethe. Contradictii launtrice? Fara indoiala! Nu sunt totdeauna de acord cu mine insumi (motiv de bucurie pentru mine) dar, normal, nu sunt totdeauna de acord nici cu ceilalti. De pilda, obsesiile ideologice etnico-rasiale ale istoriografiei recente mi se par moral stricacioase, iar ca inteligenta, marginite. Relativismul dogmatic al aceleiasi istoriografii e repulsiv si vrednic de dispret. Saltul grosolan de la absolutismul socioeconomic la motivatia pur ideologica a faptului istoric (ambele la fel de dogmatice) imi sunt si imi vor ramane straine. In ansamblu ma gasesc de partea unui mod de filosofie istorica in care pluralismul supra-determinarii (al cauzelor multiple) alcatuieste o morfologie culturala, un joc dialectic al valorilor religioase si economice, intelectuale si politice, sociale si culturale, toate laolalta infruntandu-se, dar si colaborand, in si prin acest joc constituindu-se viata indivizilor, ca si viata grupurilor. Aceasta e, fireste, insasi realitatea, dupa cum o pot eu intelege. Iar in acest sens, libertatea creste dintr-o potolita acceptare si ponderata evolutie a traditiei, dupa cum la randul ei traditia nu poate fi conceputa ca rigida obligatie, ci numai ca un exercitiu al libertatii.Virgil Nemoianu a functionat ca profesor de literatura engleza la Universitatea din Bucuresti. In 1971 si-a luat doctoratul la Universitatea California. Este detinatorul Catedrei speciale "William J. Byron Distinguished Professorship in Literature and Philosophy" la Catholic University of America (Washington, DC). Intre 1979 si 1994 a fost director al Programului de literatura comparata la Catholic University of America, iar intre 1989 si 1991, prorector-asociat al aceleiasi universitati. Este membru al Academiei Europene de Arte si ªtiinte. A fost presedinte al Sectiei de Romantism Comparat si al Sectiei de Studii Europene a Asociatiei de Limbi Moderne din SUA. A mai predat si la Universitatile Londra, Cambridge, Berkeley (California) si Cincinnati. A sustinut conferinte si a prezentat comunicari la circa 50 de Universitati din Europa, America de Nord, Africa si Asia. Este autor a peste 15 carti si 600 de articole si recenzii aparute in Romania, Statele Unite, Elvetia, Anglia, Olanda, Canada, Germania, Ungaria, Africa de Sud si alte tari. Domeniile sale de specialitate sunt: romantismul european, estetica si teoria literaturii, precum si istoria intelectuala a secolelor XIX si XX. Dintre volumele publicate atat in tara, cat si in strainatate, le amintim pe cele mai importante (in ordine cronologica): Simptome (1968), Arhipelag interior (1994), Structuralismul (EPLU, 1969; carte reeditata de catre Institutul European pentru Cooperare Cultural-ªtiintifica din Iasi, 1995), Calmul valorilor (Dacia, 1971), Utilul si placutul (Eminescu, 1973), Micro-Harmony: The Growth and Uses of the Idyllic Model in Literature (Berna, Peter Long, 1978), The Taming of Romanticism. European Literature and the Age of Biedermeier (Harvard University Press, Cambridge, 1984 - a obtinut premiul Harry Levin), A Theory of the Secondary. Literature, Progress and Reaction (Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1989 - a obtinut premiul ARA), The Hospitable Canon. Essays in Literary Play, Scholarly Choice, and Popular Pressures (ed. impreuna cu Robert Royal; John Benjamins, Amsterdam si Philadelphia, 1991), Play. Literature. Religion. Essays in Cultural Intertextuality (ed. impreuna cu Robert Royal; SUNY Press, Albany, 1992), Arhipelagul sperantei (Armand, 1994 - Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Surasul abundentei (Eminescu, 1994), Micro-Armonia (Polirom, 1996), O teorie a secundarului (Univers, 1997).