Roșcovanul

”Roșcovanul” a fost primul meu contact cu literatura lui Donleavy. Habar nu aveam ce este cu acest roman, dar mă bucur că am ales să îl citesc. Chiar dacă nu a fost lectura mea favorită, a fost o carte grozavă, care în același timp m-a distrat și m-a făcut să mă cutremur.

Mi-a luat o săptămână să citesc acest roman. Nu neapărat pentru că nu mi-a plăcut, dar pentru că m-am obișnuit foarte greu cu stilul autorului. ”Roșcovanul” abundă în detalii care creează o imagine a unui secol 20 plin de lucruri imorale și schimbări cu care lumea se obișnuia greu. Autorul are obiceiul de a povesti dialoguri în stil de descriere și să treacă de la persoana I la a III-a de la un paragraf la altul, aspecte ce te pot face ușor confuz. După ce m-am obișnuit cu stilul romanului, mi-a fost greu să îl las jos din mână.

Cu siguranță, cartea lui Donleavy este una bună, care merită citită. Este o demonstrație a tuturor schimbărilor ce au avut loc în secolul 20, atât în literatură, cât și în societate. În același timp, este un fel de trezire la realitate. Autorul nu se sfiește să arate latura urâtă a societății și a umanității într-o măsură care uneori te face să fii șocat de ceea ce citești, mai ales că știi că totul este adevărat.

Personajul principal, Sebastian Dangerfield, este un bețiv ”nespălat”, complet iresponsabil, cu o pasiune pentru scandal și femei. Deși el visează să ajungă în înalta societate a Irlandei, năravurile lui ușoare nu îi permit să își atingă acest scop. Paginile cărții sunt umplute cu aventurile lui, printre care se numără furturi, bătăi, băute care se termină dezastruos, certuri, înșelătorii și nopți de dragoste cu personaje dubioase. Sebastian nu este nimic din ce și-ar dori el să fie, dar asta nu înseamnă că nu poate visa și spera.

Nu consider că această carte este pentru toată lumea. Obiceiurile lui Sebastian pot fi greu de acceptat pentru unii cititori. Uneori, romanul îți dă impresia că promovează moravurile ușoare când de fapt arată adevărata față a societății, una în care visele nu se îndeplinesc, băutura este mai importantă uneori decât mâncarea, chiria rămâne neplătită și nevestele sunt înșelate.

În teorie, ”Roșcovanul” este cel mai prost scris roman pe care l-am citit vreodată. Textul este greu de parcurs uneori și dă dovadă de o superficialitate de-a dreptul enervantă. Printre rânduri, totuși, dai de un lirism și o autenticitate aparte. Donleavy se folosește de autoironie, umor negru, dramatism și realism pentru a captiva cititorul până când acesta ajunge să iubească stilul acesta ciudat.

Relația mea cu personajul principal a fost extrem de ciudată. Uneori îl simpatizam și îmi părea rău pentru el, iar alte ori mă enerva la culme. Însă încă de la început am considerat că este unul dintre cele mai complexe și mai fascinante personaje despre care am citit vreodată. Cu siguranță nu unul model sau obișnuit, dar un personaj de care este imposibil să nu te lași fermecată la un moment dat.

”Roșcovanul” este un roman de o duritate și originalitate aparte, cu un personaj principal absolut hilar și ciudat. Deși o lectură obișnuită, cu siguranță nu trebuie să lipsească din bibliotecile oricărui cititor împătimit.