Ceainicul fermecat și alte basme japoneze

Cu umor și înţelepciune, basmele ne arată că e bine să asculţi sfaturile celor mai în vîrstă și că aceia cu suflet curat și intenţii bune reușesc să învingă mereu forţele răului. Pînă la urmă, lăcomia, lenea și minciuna sînt întotdeauna pedepsite. Deschizînd cartea, vă veţi întîlni cu o mulţime de personaje minunate, precum Femeia Zăpezii, Zeul Sărăciei, bătrînul care face cireșii să înflorească sau Băiatul-Piersică, și veţi afla cum a apărut Calea-Lactee sau de ce marea e sărată.

Aceste basme japoneze au nu doar o prospețime specifică unei culturi exotice, ci și frumusețea limbajului născut din utilizarea diferitelor registre ale istorisirii. Unele povestiri sînt triste, adevărate alegorii ale nefericirii – povești de dragoste cu destin tragic, singurătate și amărăciune, irosiri ale șanselor de a trăi în armonie. La fel de triste sînt și cele care au ca protagoniști oameni a căror fire este definitiv pervertită, făpturi care nu învață nimic de la nimeni și nu se pot schimba. Cele mai multe basme au însă o turnură comic-sapiențială, apropiată de viziunea nastratinească pe care unii cititori o știu deja din Cercul mincinoșilor, cartea lui Jean-Claude Carriѐre.

Ceainicul fermecat, frumos și atent îngrijit, cuprinde o selecție foarte reprezentativă și la fel de variată de basme, legende și povestiri din Țara Soarelui Răsare. Este un adevărat sipet cu povești, în care s-au strecurat, asemenea unor duhuri plutitoare, umorul, înțelepciunea, pildele și farmecul pe care numai întîmplările îmbibate de prezența fantasticului pot să-l răspîndească.