Spre culmi, dus-intors

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

În "Spre culmi, dus-întors" de Mykolas Sluckis, publicată la editura Univers, cititorul este invitat într-o călătorie introspectivă și adesea melancolică, explorând complexitatea existenței umane prin prisma personajelor sale. Sluckis, un maestru al prozei lituaniene, reușește să creeze o atmosferă densă, unde dramele cotidiene se împletesc cu aspirațiile înalte și deziluziile inerente vieții.

Romanul nu oferă o poveste liniară în sensul clasic, ci mai degrabă o serie de vignete și reflecții care se concentrează pe căutarea sensului, pe relațiile interumane și pe confruntarea cu propriile limite. Titlul însuși este o metaforă elocventă pentru ciclul etern al efortului și al reîntoarcerii la punctul de plecare, sugerând că adevărata valoare nu stă neapărat în atingerea "culmilor", ci în însăși călătoria și în lecțiile învățate pe parcurs.

Stilul lui Sluckis este caracterizat printr-o finețe psihologică remarcabilă. El disecă motivațiile personajelor sale cu o precizie chirurgicală, relevând straturile ascunse ale conștiinței și tensiunile dintre ideal și realitate. Dialogurile sunt adesea încărcate de subtext, iar descrierile, deși nu excesive, sunt suficient de evocatoare pentru a contura un univers credibil și palpabil.

Deși cartea nu este una ușor de parcurs, ea recompensează cititorul cu o profunzime tematică rară. Abordarea filosofică a vieții, a morții, a iubirii și a singurătății este realizată fără a cădea în didacticism, permițând fiecărui cititor să își extragă propriile concluzii. Este o lectură care invită la meditație, o carte ce rămâne cu tine mult timp după ce ai închis ultima pagină, provocându-te să reflectezi asupra propriilor "culmi" și "dus-întorsuri".